Din când în când, îmi place să mă reîntorc la cărţile scrise de Elena Armas pentru că îmi place la nebunie stilul ei de a scrie. Aşa că astăzi vă voi povesti despre o carte pe care am citit-o la un moment dat anul trecut şi care mi-a plăcut la nebunie. Voi începe prin a vă spune că, dacă nu v-aţi uitat cu atenţie la coperta acestei cărţi, să o faceţi. Deşi poate că pare că nu au nimic în comun un fotbalist, o tipă pe tocuri, două pisici şi o capră, dar vă înşelaţi. Pentru a afla toate astea, va trebui să citiţi cartea, dar atât vă spun că dacă vreodată veţi vedea pe rafturile unei librării cărţile Elenei Armas, nu treceţi mai departe cu uşurinţă, pentru că s-ar putea să vă surprindă. Iniţial am descoperit o altă carte a acestei autoare, „Din Spania cu dragoste”, apoi am mai citit încă una, „Din America, experiment în doi” şi, la final, mi-am dat seama cât de mult îmi place stilul. Când am dat, total întâmplător, peste acest titlu, nu am rezistat mult până să mi-l cumpăr, în primul rând pentru că ador poveştile de dragoste, iar, în al doilea rând, pentru că eram curioasă ce se poate întâmpla cu personajele acestei cărţi. Cartea nu m-a dezamăgit şi am citit-o cu drag, până la ultima pagină. Iar când am închis-o, am realizat şi care e faza cu coperta şi un zâmbet mi-a apărut pe buze.
De această dată, avem ca personaje principale pe Adalyn Reyes, o tânără ambiţioasă care lucrează pentru tatăl său, care deţine un club de fotbal şi antrenează echipa Miami Flames, şi pe Cameron Caldani, un fost fotbalist, care s-a retras din fotbal şi s-a ascuns undeva unde nimeni să nu îl cunoască, pentru a avea o viaţă liniştită. Adalyn devine virală pe internet atunci când atacă mascota echipei, aparent fără niciun motiv, iar tatăl ei decide să o trimită să ajute o echipă de fotbal, dintr-un orăşel uitat de lume, undeva în Carolina de Nord. Condiţiile în care trebuie să trăiască sunt mult sub cele cu care era obişnuită ea, dar nu se plânge, sperând ca, într-o bună zi, tatăl ei să o ierte şi să o cheme înapoi să se ocupe de echipa lor. Însă surprizele nu se opresc aici, pentru că află că echipa de care să se ocupe este una de copii de nouă ani. Iar asta nu este singurul lucru surprinzător, ci şi că acolo îl întâlneşte pe nimeni altul decât Cameron Caldani. După cum vă puteţi imagina, cei doi se întâlnesc, se îndrăgostesc şi îşi unesc forţele pentru ca micuţa echipă să aibă succes. Bineînţeles că trecutul o urmăreşte pe Adelyn şi în acel colţ uitat de lume, iar ea trebuie să înfrunte totul, dar, din fericire, nu singură. Secrete de familie ies la iveală, iar viaţa lui Adalyn este răsturnată în cel mai incredibil mod posibil. Finalul este atât de spectaculos, încât nu vreau să vi-l descriu, stricându-vă plăcerea de a-l descoperi singuri. Mi-a plăcut la nebunie cartea aceasta pentru că nimic nu a fost predictibil, pentru că am râs şi am plâns împreună cu personajele, aşa cum fac eu de obicei la cărţile care mă emoţionează, dar şi pentru că este o frumoasă poveste de dragoste, aşa cum numai în cărţi pare că se mai găseşte. Am adorat povestea aceasta la fel ca pe toate celelalte scrise de Elena Armas şi, cu siguranţă, voi vrea să mă întorc la această autoare ori de câte ori voi mai găsi un alt titlu în librării.
Recomand această carte celor care vor să citească o poveste frumoasă despre o fată puternică, o luptătoare, celor care vor să citească o poveste de dragoste frumoasă şi neaşteptată, aşa cum numai Elena Armas poate scrie, adică plină de suspans şi situaţii neprevăzute, dar şi celor care vor să se relaxeze cu o carte drăguţă.