Prima carte despre care am scris pe acest blog a fost „Atracţia”, primul volum al seriei „Crossfire” scrisă de Sylvia Day. După ce am descoperit-o pe Sylvia Day, am sperat ca, într-o bună zi, să mai citesc câte o carte scrisă de ea. Am amintiri plăcute legate de această autoare, pentru că m-a inspirat să scriu altfel despre cărţile pe care le citesc, făcând astfel o mulţime de tineri şi adolescenţi să citească ceea ce citesc şi eu. Şi un lucru a dus la altul, reuşind să ajung astăzi să scriu despre cărţile pe care le citesc, să vorbesc cu cititorii mei şi să trăiesc bucuria de a povesti diverse întâmplări amuzante din lumea cărţilor. Când scriu despre cărţile Sylviei Day, e ca şi cum m-aş întoarce în timp la primul articol, la primele cuvinte scrise, la speranţa că cineva îmi citeşte blogul, că pentru cineva contează tot ceea ce fac. Şi atâta timp cât există măcar un om care deschide acest blog ca să vadă ce am mai scris pe aici, eu sunt foarte fericită şi vă sunt recunoscătoare vouă, tuturor celor care vă rupeţi câteva momente din timpul vostru pentru a mă citi. Dar să vă spun câte ceva şi despre cartea aceasta. Într-o zi, am trecut pe lângă un chioşc de ziare şi mi-au fugit ochii printre reviste, până am descoperit cartea asta. A fost dragoste la prima vedere, am luat-o imediat acasă, dar, aşa cum fac eu de obicei, abia vara asta am ajuns să o şi citesc. Ca şi seria „Crossfire”, „Aripi de brumă” m-a prins de la prima pagină, m-a făcut să visez să îmi imaginez şi la final m-a surprins atât de tare, încât am crezut că nu am citit bine.
În „Aripi de brumă” facem cunoştiinţă cu Teagan, o tânără doctoriţă, care s-a mutat în Seattle, cumpărându-şi o casă într-un cartier de lux, toate astea pentru a îşi îngropa trecutul dureros şi pentru a uita de căsătoria eşuată cu un star. În noua sa locuinţă se simte în siguranţă, îşi adoră vecinii, se împrieteneşte cu Roxanne, o tânără frumoasă, prietenoasă şi veselă, interesată de bârfe şi de tot ce se petrece atât în cartierul lor, cât şi în lumea vedetelor. Însă acest echilibru este zdruncinat atunci când în casa din vecini se mută Garrett Frost, un pictor faimos, extrem de sexy. Ea se simte imediat atrasă de Garrett, deşi este foarte reticentă în a îşi dărui încă o dată sufletul vreunui bărbat. Dar acesta este răbdător cu ea, încercând să o convingă că vor putea fi împreună în ciuda tuturor obstacolelor. Dragostea lor este ca una dintr-un film de Hollywood, o dragoste ca în poveşti, de fapt, care m-a ţinut cu sufletul la gură până la final. Mi-am imaginat că cei doi au o mulţime de secrete, ambii păreau să ascundă ceva groaznic, dar finalul a fost ca un uragan. De mult nu am mai fost luată prin surprindere de un final al vreunei cărţi, dar acest final a fost incredibil. Pur şi simplu, am crezut că am luat altă carte la final, atât de incredibil a fost sfârşitul acestei cărţi. Personajele au reuştit să evolueze frumos pe parcursul poveştii, s-au schimbat în bine, au depăşit bariere sentimentale şi au reuşit să fie împreună, în ciuda trecutului tumultos. Mi-a plăcut foarte mult cartea aceasta, într-un fel mi-a amintit de ce o iubesc pe autoare atât de mult, m-a făcut să îmi doresc să citesc şi alte cărţi de-ale ei şi singurul meu regret a fost că mi-a luat atât de mult să citesc această poveste.
Recomand cartea aceasta celor care vor să citească o poveste a cărui final este atât de neaşteptat, încât nu o să vă vină să credeţi, cum de mult nu mi s-a mai întâmplat, celor care vor să afle ce a mai scris Sylvia Day, în afară de seria „Crossfire”, dar este la fel, dacă nu mai interesantă, dar şi celor dornici de o poveste de dragoste, aşa cum numai în cărţi putem găsi.