Trebuie să recunosc că de mult nu m-am mai distrat aşa de tare citind un roman. Tot văzusem reclame la cartea asta şi a rezonat într-un fel cu propria mea tendinţă de a colecţiona lucruri (de care începe să scap) aşa că am zis să îi dau o şansă. Din nou m-a fascinat începutul şi descrierea de pe spatele cărţii şi d-aia am şi cumpărat-o. A meritat fiecare minut pe care l-am petrecut citind. Este un roman grozav!
Este un roman despre un colecţionar, care, indiferent câte decepţii suferă din cauza lucrurilor colecţionate, nu se poate lăsa, până într-o zi când o cunoaşte pe Brigitte. Ea devine centrul universului lui şi o vede superbă şi perfectă din toate punctele de vedere. Aproape de sfârşitul romanului aflăm şi de ce cartea asta se numeşte „Potenţialul erotic al soţiei mele”, din momentul în care Hector, personajul principal, şi celelalte personaje descoperă adevăratul potenţial erotic al Brigittei. Ea are un talent ascuns, care le face pe celelalte personaje să roiască în jurul ei ca un roi de muşte în jurul unui bec. Deşi citisem că trebuie să fie şi comică cartea asta, abia spre sfârşit a reuşit să îmi fure un zâmbet, dându-mi seama de situaţia comică în care se aflau personajele. Despre personajele cărţii pot zice că sunt unul mai ciudat ca altul, dar au fiecare o latură interesantă. Simpatic şi uşor de citit, romanul „Potenţialul erotic al soţiei mele” este o lectură plăcută şi uşor de citit, din care putem trage o mulţime de concluzii despre viaţa de colecţionar şi cea de cuplu.
În încheiere, recomand acest roman tuturor celor care caută să se amuze pe seama obsesiilor unora, celor care vor să se amuze un pic citind o carte bună şi celor care nu se ruşinează să umble prin mijloacele de transport în comun cu o carte cu un astfel de titlu (am surprins nişte feţe zâmbitoare prin metrou în timp ce desluşeau titlul).