În fiecare iarnă, începând cu luna decembrie, îmi place să citesc cărţi care au legătură cu Crăciunul şi sărbătorile de iarnă, deoarece mă face să simt mai intens magia sărbătorilor. Deşi anul trecut nu am citit la fel de mult ca de obicei, tot am ales o carte pe care să o citesc în decembrie, iar aceasta a fost „O iarnă la New York”. Îmi plac foarte tare cărţile de dragoste, iar cele a căror acţiune se petrece în preajma Crăciunului parcă par şi mai speciale. Aşa că, din timp, umblu printre cărţi, căutând pe cele care să mă inspire. Apoi le pun frumos în bibliotecă şi le las acolo, pentru atunci când se apropie sărbătorile. Exact aşa s-a întâmplat şi cu cartea aceasta. Am cumpărat-o de la târgul de carte Gaudeamus şi a rămas pe un raft până în decembrie. Dacă vă întrebaţi care este motivul pentru care am ales-o pe aceasta din multitudinea de cărţi cu aceaşi temă, ei bine, mi-a plăcut coperta şi ideea de a citi încă o carte a cărei acţiuni se petrece la New York iarna. Nu pot să zic că este cea mai bună carte citită de mine vreodată, dar a mers la marele fix alături de un ceai fierbinte în zilele libere din vacanţa de iarnă, în timp ce stăteam cuibărită pe canapea, sub o pătură pufoasă.
„O iarnă la New York” este povestea lui Iris, o fată care a suferit foarte tare în viaţa ei şi a hotărât să se mute la New York, încercând să lase în urmă trecutul. Singurul lucru cu care a sosit în oraş a fost aparatul ei de făcut gelato, o amintire de pe vremea când mama ei trăia. Aceasta i-a lăsat lui Iris o reţetă secretă de gelato, pe care trebuia să o ţină doar pentru ea. Astfel Iris, de îndată ce ajunge la New York, se angajează la un restaurant şi se împrieteneşte cu Bobby, proprietarul restaurantului şi al apartamentului pe care Iris îl închiriază. Pentru că ştia că Iris nu prea ieşea din casă de obicei în zilele libere şi profitând de pasiunea ei pentru mâncare, Bobby o invită la un festival gastronomic. În timp ce se plimbau, Iris observă ceva neobişnuit. O uşă a unui local care i se pare foarte cunoscută. Când ajunge înapoi acasă, se uită în albumul foto şi găseşte o poză cu aceeaşi faţadă de magazin, care era, de fapt, o gelaterie. Copleşită de amintiri şi de dorul mamei sale, îşi face curaj şi se duce la acea gelaterie. Acolo îl cunoaşte pe Gio, un tânăr hotărât să ducă mai departe afacerea familiei, dar care pare pus în dificultate de faptul că familia sa a pierdut reţeta secretă a îngheţatei lor. Iris îşi dă seama că reţeta mamei ei este aceeaşi cu cea pe care a pierdut-o Gio şi, încercând să nu se dea de gol că o ştie, trece zilnic pe la gelaterie ca să încerce să o recreeze. Iris şi Gio se îndrăgostesc, deşi povestea lor de dragoste pare imposibilă. Dar nu vă voi spune cum s-a terminat această poveste, deşi dacă aţi mai citit vreodată vreun roman de dragoste vă puteţi imagina şi voi cum se termină această carte. După cum am spus şi mai sus, cartea aceasta mi-a plăcut, deoarece m-a făcut să simt magia sărbătorilor, am citit cu drag povestea de dragoste dintre cele două personaje principare şi am stat cu sufletul la gură la final, unde, recunosc, am şi plâns puţin. Cred că sentimentele pe care le inspiră o carte, care ne face să râdem sau să plângem împreună cu personajele, o face o carte să fie bună.
Recomand această carte celor care vor să citească o poveste de dragoste care iniţial pare imposibilă, celor care vor să simtă magia sărbătorilor de iarnă, dar şi celor care cred că trecutul nu ne defineşte şi mereu trebuie să găsim forţa interioară pentru a merge mai departe în viaţă.