„Iubirea doare” – Jamie McGuire

Astăzi vă voi vorbi despre o altă carte scrisă de Jamie McGuire, autoarea altor două cărţi despre care v-am vorbit mai demult, „Fericirea mea eşti tu” şi „Fericirea începe azi”. După ce am citit cele două cărţi, mi-am zis că voi reveni la această autoare într-o bună zi, aşa că iată-mă citind-o. Aceasta este a şaptesprezecea carte publicată de aceasta şi, deşi am simţit că am ratat ceva pe parcurs (ori nu îmi mai amintesc eu prea bine ce s-a petrecut în celelalte două cărţi ori ar mai fi trebuit să citesc câte ceva până să ajung la aceasta), mi s-a părut o poveste interesantă. Deşi după această carte am simţit nevoia să schimb genul (prea multe dulcegării şi cărţi cu final previzibil mă omoară cu zile), nu pot să zic că nu mi-a plăcut. Are o poveste de dragoste, o acţiune alertă şi nişte personaje simpatice (chiar îmi era dor să citesc despre Maddox), deci pare un mod plăcut de a petrece timpul liber, însă eu am aşteptări puţin mai mari (în ultima vreme, cel puţin). Deşi nu caut să citesc cărţi complexe sau greu de înţeles, totuşi caut o provocare, ceva să mă facă curioasă, ceva ce să mă surprindă, să mă lase în suspans, iar apoi să ia întorsături nebănuite. Ei bine, încă nu am găsit o carte de genul acesta, dar asta nu mă va descuraja să continui să citesc.

„Iubirea doare”! Ei bine, asta chiar e o afirmaţie adevărată. Oare câţi dintre noi am suferit din dragoste? Nu cred că greşesc atunci când zic că majoritatea, dar în cartea asta, povestea trece dincolo de durere. America Mason se îndrăgosteşte de Shepley Maddox, dar relaţia lor este foarte complicată. Ei sunt împreună, dar relaţia pare să avanseze fie prea repede (din punctul de vedere al lui Mare), fie prea încet (după părerea lui Shepley). Acesta o cere de două ori de soţie, însă America nu este pregătită, fiind o fiinţă independentă şi temându-se să nu ia această decizie din motive greşite. Aşa că Shepley suferă în sufletul lui. Dar apoi situaţia se schimbă şi America îşi doreşte ca acesta să o ceară din nou în căsătorie, ca de data aceasta să accepte, însă totul indică cu Shepley nu se mai grăbeşte să o facă. În sufletul lor, amândoi suferă: America că ar vrea să se mărite cu Shepley, dar acesta nu o mai cere, iar Shepley din cauză că a fost respins de America la fiecare cerere de căsătorie şi îi este teamă de un nou refuz. Dar destinul îi aduce într-o situaţie limită: în timp ce se duceau spre casa părinţilor lui Mare, se porneşte o tornadă, care le smulge maşina de pe carosabil şi apoi pe Shepley de lângă America. Astfel cei doi realizează că nu pot trăi unul fără celălalt şi că dacă nu sunt împreună nu pot fi fericiţi şi se caută, înfruntând tornada, vremea potrivnică şi recomandările autorităţilor de a sta la adăpost până când trece toată nebunia cauzată de tornadă. Când cei doi se regăsesc, decid să îşi unească destinele şi să trăiască împreună fericiţi până la adânci bărâneţi. Astfel, iubirea învinge şi de această dată (ca întotdeauna în cărţile de genul acesta). Probabil că uneori mă satur de cărţile de dragoste, însă din când în când mă întorc la ele. Deşi cu greu mă poate surprinde o astfel de carte, este ca un fel de pansament pentru suflet, aşa că îmi sunt dragi. Nu mă mai omor după ele, cum făceam mai demult, dar le păstrez cu drag în inima mea o perioadă. Aşa că, cel mai probabil, mă voi mai întoarce la genul acesta de cărţi şi cu altă ocazie. Însă până atunci, vă voi enumera motivele pentru care ar trebui să citiţi cartea aceasta.

Recomand această carte tuturor celor care iubesc poveştile de dragoste, pentru că iubirea dintre America şi Shepley seamnănă foarte mult cu ceea ce trăim şi în viaţa reală, o dragoste plină de îndoieli, gânduri contradictorii, suferinţă, dar prin care cei doi îndrăgostiţi îşi găsesc calea de a fi împreună, celor care vor o carte uşor de citit şi previzibilă, o lectură perfectă indiferent de anotimp, dar şi celor care vor să afle ce mai face familia Maddox, ca o continuare la celelalte cărţi scrise de autoare.