„Unde ai dispărut, Bernadette?” de Maria Semple

Maria Semple - Unde ai dispărut, Bernadette?De mult nu am mai văzut atâţia oameni care să se uite miraţi spre mine pe stradî, în staţii sau în mijloacele de transport în comun ca acum că tot plimbam peste tot cartea aceasta cu mine. Motivul? Simplu, coperta care arată o fată sau femeie (nu îţi poţi da bine seama din poză) cu o bentiţă şi o eşarfă galbenă şi nişte ochelari imenşi de soare. Ei bine, am umblat cu cartea asta după mine şi o săptămână întreagă aveam atenţia tuturor îndreptată asupra mea imediat ce scoteam cartea asta din geantă şi până se prindeau toţi ce e pe copertă. Dar cartea asta mi-a plăcut în primul rând pentru că are cel mai complex personaj despre care am citit în ultima vreme. Deşi, superficial, ai putea crede că e vorba de o femeie nebună, Bernadette are o personalitate complexă pe care mi-a făcut plăcere să o descopăr.

„Unde ai dispărut, Bernadette?” este povestea unei familii uşor neobişnuiă aş spune eu, supusă încercărilor zilnice. Bernadette este o arhitectă faimoasă pentru construcţiile neconvenţionale pe care le-a realizat din resturi de materiale aruncate de alţii, dar toţi spun despre ea că este o fire ciudată. Ea este căsătorită cu Elgie Branch, un geniu în ale programării, care lucrează la Microsoft, şi împreună au o fată pe nume Bee. De fapt, Bernadette „dispare” de două ori pe parcursul vieţii: o dată din lumea arhitecturii, după ce un om foarte bogat îi cumpără casa construită de ea şi o dărâmă doar ca să se răzbune, ceea ce o face pe Bernadette să se mute din Los Angeles în Seattle şi a doua oară când, dintr-o sumă de acţiuni şi circumstanţe, fuge de acasă pentru a scăpa de poliţie, soţ şi spitalul de nebuni unde vroiau să o închidă. Bee primeşte o scrisoare cu toate mailurile şi mesajele schimbate între mama ei şi diverşi oameni, între tatăl ei şi alţi oameni şi multe alte documente oficiale şi scrisori, pe care le pune cap la cap pentru a dezvălui trecutul pe care Bernadette îl ţinea ascuns şi pentru a încerca să îşi găsească mama dispărută. Acum să vă spun şi părerea mea despre cartea asta. Mi-a plăcut enorm cum e structurată, mi-au plăcut mailurile şi scrisorile şi toate declaraţiile, care m-au ajutat să o cunosc mai bine pe Bernadette. Dar cel mai mult mi-a plăcut de ea, de Bernadette, pentru că este un personaj atât de complex încât este dificil să îl integrezi într-o categorie. De mult nu am mai citit o carte cu un personaj atât de reuşit. Un alt aspect care mi-a plăcut a fost felul amuzant în care a fost scrisă cartea asta. Aproape că am stat cu un zâmbet pe buze tot timpul petrecut citind-o. Este o carte uşor de citit, dar de ce ai vrea să se termine vreodată? Adică am savurat-o din plin şi m-am bucurat pagină cu pagină până m-am apropiat de sfârşit. Iar sfârşitul a fost la fel de neaşteptat ca tot ce se întâmplă în cartea asta.

Recomand cartea asta celor care s-au săturat de personaje superficiale, celor care vor să pornească într-o aventură incredibilă într-o lume captivantă, însoţiţi de personaje care mai de care mai interesante şi celor care vor să găsească o carte care să le fure un zâmbet.

Acest articol a fost publicat în Cărţile mele. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns