„Mâţa Vinerii” de Doina Ruşti

Doina Ruşti - Mâţa VineriiAm luat la citit cartea asta pentru că mi-am adus aminte cum am descoperit-o pe un raft într-o librărie nouă, pe care am vizitat-o chiar când s-a deschis. Şi în librăria asta exista un raft special destinat cărţilor cu autograf. Am aruncat o privire pe acest raft şi imediat mi-a sărit în ochi „Mâţa Vinerii” din două motive: coperta şi titlul. Nu citisem înainte nicio carte scrisă de Doina Ruşti şi eram extrem de curioasă despre felul în care scrie şi am zis că va fi o aventură frumoasă să citesc această carte. Coperta plină cu desene care mai de care mai ciudate, a fost primul lucru care mi-a atras privirea şi imediat m-am hotărât să o iau să o citesc. Pe scurt, pot să spun că este o carte interesantă, cu o intrigă complicată şi un deznodământ neaşteptat. Dimensiunile reduse (are peste 200 de pagini, dar pare mică) m-au făcut să o aleg din bibliotecă pentru a mă însoţi în călătoriile mele cu mijloacele de transport în comun şi structura a făcut-o să fie o carte uşor de citit între staţii.

„Mâţa Vinerii” este povestea unei fete, care de tânără îşi pierde părinţii, iar mai apoi rudele apropiate, motiv pentru care soarta o aduce la Bucureşti, în căutarea singurei rude, pe care o găseşte moartă. Romanul este plin de situaţii neaşteptate, fata încercând să afle cine este criminalul rudei ei, urmând orice pistă i se pare relevantă. Dar în cartea asta nimic şi nimeni nu e ceea ce pare. Toţi au secrete şi nimeni nu este cine pare a fi la început. Şi ce mi s-a părut cu adevărat interesant a fost felul în care cartea este presărată cu reţete, care mai de care mai ciudate, descrise în amănunt în aşa fel încât par a fi scrise pentru a fi reproduse de cei ce citesc această carte. Ipoteză care este de-a dreptul ireală, pentru că nimeni nu vrea să gătească mâncăruri cu care să îi otrăvească pe cei din jur (sau, mă rog, or fi oameni care ar dori să se răzbune pe câte cineva, dar nu cred că ar alege să facă asta gătind pentru ei). Evident, cartea asta este ficţiune, deci şi reţetele sunt inventate, dar par cât se poate de reale. Pentru mine cartea asta a fost interesantă pentru că se pot vorbi în ea de atâtea planuri, încât la un moment dat, îmi dau seama cât este de complexă. Este o poveste despre iniţiere, a unei tinere cu puteri nebănuite, o poveste poliţistă, deoarece fata investighează moartea rudei sale, o poveste de dragoste, între fată şi vecinul ei de la Braşov şi între tutorele ei legal, Caterina Greceanu, şi un francez, şi o poveste despre reţete ciudate, care nu ar trebui să intre pe mâna celor necunoscători. Este o carte în care magia se îmbină cu realul şi nimic nu e ceea ce pare. Şi acestea sunt motivele pentru care am adorat-o, fiind o carte complexă, care oferă oricărui cititor o combinaţie ciudată de elemente pe care le poţi altfel găsi în cărţi diferite.

Recomand cartea asta celor care citesc cărţi de ficţiune, celor care vor să vadă o combinaţie ciudată de poveşti, îmbinate frumos şi pline de mister şi celor cărora le place să citească cărţi cu o intrigă captivantă, cărţi care te prind din primul moment şi nu te lasă până la sfârşit. Iar când am terminat de citit cartea asta, am rămas uimită de deznodământ, având un final la care nu m-am aşteptat.

Acest articol a fost publicat în Cărţi de autori români și etichetat cu , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns