„Am ucis-o pe Şeherezada” de Joumana Haddad

Houmana Haddad - Am ucis-o pe ŞeherezadaIeri am participat la două evenimente care implicau cititul de cărţi: „Ziua Cărţii @ Cărtureşti: Citeşte într-o zi câţi alţii într-un an” şi „Magic Library la Noaptea Cărţilor deschise!”. Primul este cel despre care am să vă vorbesc acum, deoarece implica citirea unei cărţi. Ideea era simplă: te duceai frumuşel în orice librărie Cărtureşti (din orice oraş din ţară), le spuneai librarilor pentru ce ai venit şi îţi ofereau o selecţie de cărţi din care să îţi alegi o carte pe care să o citeşti în librărie. Până aici toate bune şi frumoase, dar fie am fost cel mai ghinionist om din lume, fie aşa e în toate librăriile mai mici, cel pe care l-am abordat (singurul librar care era prin zonă) era cel puţin confuz, de parcă nu ştia ce să facă cu mine şi m-a îndrumat (greşit) spre un raft care avea şi cărţi de peste 300 de pagini… Acum am ales eu una care mi-a plăcut cât de cât şi nici nu avea atâtea pagini încât să îmi garanteze că voi muri pe scaun citind-o şi apoi am dat de alt librar, care părea că ştie mai bine cum stă treaba şi mi-a dat o agendă în care să îmi scriu numele, titlul cărţii alese, data şi ora la care am început să o citesc (deşi încă nu începusem). După ce m-am făcut comodă într-un fotoliu din librărie, am observat adevăratul raft cu selecţii de titluri din care puteam alege (şi aveau într-adevăr sub 200 de pagini cărţile alea), dar, ghinion, era prea târziu, alesesem şi scrisesem pe agendă. Şi apoi m-am cufundat în fotoliu şi m-am pus pe citit. Despre carte, nu pot să zic că îmi pare rău că am ales-o. A fost destul de interesantă, mi-a plăcut să aflu mai multe date despre ce înseamnă să fii o „femeie arabă” şi felul în care a fost scrisă a făcut-o să fie uşor de citit. După ce am terminat-o (într-o oră şi 34 de minute), am avut ghinionul să dau peste acelaşi librar neştiutor, căruia i-am zis că am terminat de citit şi se uita la mine de parca îmi mai crescuse un cap pentru că nu înţelegea de ce mă laud cu asta! Ei bine, eu aşteptam să îmi arate de unde să îmi iau cartea cadou (urmează o recenzie şi la aceea), iar el nu pricepea ce vreau. Când i-am explicat, m-a îndrumat spre acelaşi raft cu cărţi de unde o alesesem pe aceasta şi mi-a zis să îmi aleg una de acolo (acum s-ar putea ca acel raft să nu fi fost cel corect, din care să îmi aleg cartea, dar am luat una care m-a atras ca titlu şi poveste şi am plecat acasă. Per total, ideea e bună, dar prost pusă în practică. Adică m-am dus în librărie şi parcă vorbeam de lucruri SF (şi nici nu era prima zi a campaniei)! Pentru viitor o să ştiu şi o să mă duc în librăriile mai mari ca să evit ciudăţeniile!

Acum să revenim la carte! În primul rând m-a atras la cartea asta titlul: „Am ucis-o pe Şeherezada!”. În ultima vreme s-au scris o mulţime de cărţi despre Şeherezada, tot felul de rescrieri ale celebrei „1001 de nopţi” şi am fost curioasă despre ce poate fi vorba în această carte. Ei bine, cartea este plină de confesiunile unei femei care dezvăluie că nu tot ceea ce se spune despre femeile arabe este adevărat. Şi povesteşte în această carte despre viaţa ei, fiind o fată născută şi crescută într-o familie tradiţională arabă. Astfel ne mărturiseşte că, încă de mică, citea cărţi, în franceză, genul acela de cărţi care este o lume interzisă fetelor arabe şi că, deşi familia ei îi impunea anumite reguli, ea mereu a făcut ce a dorit. Prin intermediul cărţii, autoarea explică tuturor cititorilor că orice femeie arabă poate trăi liberă şi demonstrează prin exemplul personal cum ea a putut fi o tânără scriitoare şi redactor a unei reviste, chiar dacă societatea încearcă să înăbuşe acest gen de libertate. De fapt, cartea este o dovadă că femeile arabe pot gândi şi trăi ca orice alte femei din oricare alt colţ al lumii, fiind libere la fel ca femeile europene sau de pe oricare alt continent. A fost o lectură interesantă şi frumos scrisă, dar a fost şi ceva care nu am priceput decît abia la sfârşitul cărţii: legătura dintre subiectul cărţii şi Şeherezada. Dar asta nu vă pot dezvălui, pentru că nu ar mai avea farmec, în cazul în care veţi vrea să o citiţi.

Recomand cartea aceasta celor care vor să afle mai multe despre „femeile arabe”, celor care sunt curioşi despre care e treaba cu Şeherezada şi celor care vor să citească despre povestea unei femei curajoase care a înfruntat totul pentru a avea dreptul la libertatea de exprimare şi a avea libertăţile unei femei din occident.

Acest articol a fost publicat în Cărţile mele și etichetat cu , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns