„Aleasa Dragonului” de Naomi Novik

Naomi Novik - Aleasa DragonuluiDeşi nu sunt un mare fan al genului fantasy (cred că sunt câteva excepţii de cărţi pe care le pot numi care mi-au plăcut şi aparţineau acestui gen), „Aleasa Dragonului” a fost una din cărţile pe care mi le-am ales eu cu mânuţa mea (deşi trebuie să recunosc că nu am ştiut exact ce gen de carte e atunci când am ales-o) datorită descrierii. Am primit cartea aceasta cadou cu una din genţile Bookletta şi am ştiut că o să îmi placă. Şi mi-a plăcut atât de mult încât nici nu ştiu cum de am citit atât de repede toate cele 442 de pagini. Povestea este foarte bine construită, iar personajele ascund multe talente, astfel încât cartea asta mi-a depăşit aşteptările.

Cartea „Aleasa Dragonului” este construită în aşa fel încât pare un basm, unde prinţesa (în cazul de faţă o tărăncuţă) este închisă într-un turn de către un personaj negativ (în povestea noastră Dragonul este un personaj cât se poate de pozitiv) doar că nu aşteaptă să fie salvată, aşa cu s-ar aştepta orice cititor împătimit al basmelor, ci aşteaptă să treacă zece ani ca să poată pleca singurică. Şi povestea sună cam aşa: lângă satul în care locuia Agnieszka (să nu mă puneţi să pronunţ vreodată numele ăsta că fug în lume!) pândeşte o prezenţă malefică, iar singurul lor apărător este Dragonul, care cere, în schimbul protecţiei lui, să îşi aleagă o fată pe care să o ţină prizonieră în turnul lui timp de zece ani. Şi deşi toată lumea credea că anul respectiv o va alege pe Kasia, cea mai frumoasă, curajoasă şi graţioasă fată din tot satul (fata asta este descrisă ca fiind atât de perfectă de parcă e ireală), Dragonul o alege pe Agnieszka (nimeni nu ştie de ce, mai ales că fata asta este împiedicată, mai tot timpul umblă murdară şi îşi rupe hainele), după care descoperă că fata pe care a ales-o deţine o magie rară, dar puternică, cu care poate face lucruri incredibile. Şi de aici acţiune se dezlănţuie, apar şi forţele răului cărora trebuie să le facă faţă cei doi, împreună. Povestea asta este o poveste atât de complexă încât când vreau să vorbesc despre ea, mă pierd în atâtea scene, încât rezumatul meu la cele 422 de pagini ar avea 400 de pagini (eu nu mă las şi menţionez toate detaliile), dar atât de tare mi-a plăcut povestea încât cred că ce am zis până acum e suficient, ca să mai descopere şi cei care vor să o citească chestii noi. A fost atât de frumos scrisă cartea asta încât, chiar acum, în timp ce scriu despre ea, mă las purtată din nou prin toate scenele şi situaţiile limită şi aşa îmi amintesc de acţiunea care mi-a creat o imagine atât de vie în capul meu, mi-a provocat imaginaţia şi m-a ţinut cu sufletul la gură până la ultima pagină.

În primul rând, recomand cartea asta tuturor fanilor genului fantasy, pentru că sigur o să le placă şi cartea asta (din moment ce mi-a plăcut şi mie, chiar dacă eu nu sunt fan fantasy), celor care vor să citească o variantă modernă de basm, dar care nu este cu nimic mai prejos decât un basm clasic şi celor care vor să citească o poveste despre prietenie, dragoste, trădare şi putere, toate alcătuind o lectură incredibilă (aş putea spune că autoarea, ca o vrăjitoare a literaturii, a amestecat toate aceste ingrediente pentru a ne oferi nouă, cititorilor, o carte care să ne pună la încercare imaginaţia şi, în acelaşi timp, să ne strecoare câteva chestii la care să ne gândim chiar şi după ce terminăm de citit cartea).

Acest articol a fost publicat în Must-read și etichetat cu , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns