„Am ucis-o pe Şeherezada” de Joumana Haddad

Houmana Haddad - Am ucis-o pe ŞeherezadaIeri am participat la două evenimente care implicau cititul de cărţi: „Ziua Cărţii @ Cărtureşti: Citeşte într-o zi câţi alţii într-un an” şi „Magic Library la Noaptea Cărţilor deschise!”. Primul este cel despre care am să vă vorbesc acum, deoarece implica citirea unei cărţi. Ideea era simplă: te duceai frumuşel în orice librărie Cărtureşti (din orice oraş din ţară), le spuneai librarilor pentru ce ai venit şi îţi ofereau o selecţie de cărţi din care să îţi alegi o carte pe care să o citeşti în librărie. Până aici toate bune şi frumoase, dar fie am fost cel mai ghinionist om din lume, fie aşa e în toate librăriile mai mici, cel pe care l-am abordat (singurul librar care era prin zonă) era cel puţin confuz, de parcă nu ştia ce să facă cu mine şi m-a îndrumat (greşit) spre un raft care avea şi cărţi de peste 300 de pagini… Acum am ales eu una care mi-a plăcut cât de cât şi nici nu avea atâtea pagini încât să îmi garanteze că voi muri pe scaun citind-o şi apoi am dat de alt librar, care părea că ştie mai bine cum stă treaba şi mi-a dat o agendă în care să îmi scriu numele, titlul cărţii alese, data şi ora la care am început să o citesc (deşi încă nu începusem). După ce m-am făcut comodă într-un fotoliu din librărie, am observat adevăratul raft cu selecţii de titluri din care puteam alege (şi aveau într-adevăr sub 200 de pagini cărţile alea), dar, ghinion, era prea târziu, alesesem şi scrisesem pe agendă. Şi apoi m-am cufundat în fotoliu şi m-am pus pe citit. Despre carte, nu pot să zic că îmi pare rău că am ales-o. A fost destul de interesantă, mi-a plăcut să aflu mai multe date despre ce înseamnă să fii o „femeie arabă” şi felul în care a fost scrisă a făcut-o să fie uşor de citit. După ce am terminat-o (într-o oră şi 34 de minute), am avut ghinionul să dau peste acelaşi librar neştiutor, căruia i-am zis că am terminat de citit şi se uita la mine de parca îmi mai crescuse un cap pentru că nu înţelegea de ce mă laud cu asta! Ei bine, eu aşteptam să îmi arate de unde să îmi iau cartea cadou (urmează o recenzie şi la aceea), iar el nu pricepea ce vreau. Când i-am explicat, m-a îndrumat spre acelaşi raft cu cărţi de unde o alesesem pe aceasta şi mi-a zis să îmi aleg una de acolo (acum s-ar putea ca acel raft să nu fi fost cel corect, din care să îmi aleg cartea, dar am luat una care m-a atras ca titlu şi poveste şi am plecat acasă. Per total, ideea e bună, dar prost pusă în practică. Adică m-am dus în librărie şi parcă vorbeam de lucruri SF (şi nici nu era prima zi a campaniei)! Pentru viitor o să ştiu şi o să mă duc în librăriile mai mari ca să evit ciudăţeniile!

Acum să revenim la carte! În primul rând m-a atras la cartea asta titlul: „Am ucis-o pe Şeherezada!”. În ultima vreme s-au scris o mulţime de cărţi despre Şeherezada, tot felul de rescrieri ale celebrei „1001 de nopţi” şi am fost curioasă despre ce poate fi vorba în această carte. Ei bine, cartea este plină de confesiunile unei femei care dezvăluie că nu tot ceea ce se spune despre femeile arabe este adevărat. Şi povesteşte în această carte despre viaţa ei, fiind o fată născută şi crescută într-o familie tradiţională arabă. Astfel ne mărturiseşte că, încă de mică, citea cărţi, în franceză, genul acela de cărţi care este o lume interzisă fetelor arabe şi că, deşi familia ei îi impunea anumite reguli, ea mereu a făcut ce a dorit. Prin intermediul cărţii, autoarea explică tuturor cititorilor că orice femeie arabă poate trăi liberă şi demonstrează prin exemplul personal cum ea a putut fi o tânără scriitoare şi redactor a unei reviste, chiar dacă societatea încearcă să înăbuşe acest gen de libertate. De fapt, cartea este o dovadă că femeile arabe pot gândi şi trăi ca orice alte femei din oricare alt colţ al lumii, fiind libere la fel ca femeile europene sau de pe oricare alt continent. A fost o lectură interesantă şi frumos scrisă, dar a fost şi ceva care nu am priceput decît abia la sfârşitul cărţii: legătura dintre subiectul cărţii şi Şeherezada. Dar asta nu vă pot dezvălui, pentru că nu ar mai avea farmec, în cazul în care veţi vrea să o citiţi.

Recomand cartea aceasta celor care vor să afle mai multe despre „femeile arabe”, celor care sunt curioşi despre care e treaba cu Şeherezada şi celor care vor să citească despre povestea unei femei curajoase care a înfruntat totul pentru a avea dreptul la libertatea de exprimare şi a avea libertăţile unei femei din occident.

În categoria Cărţile mele | Etichete , , , | Lasă un comentariu

„Mâţa Vinerii” de Doina Ruşti

Doina Ruşti - Mâţa VineriiAm luat la citit cartea asta pentru că mi-am adus aminte cum am descoperit-o pe un raft într-o librărie nouă, pe care am vizitat-o chiar când s-a deschis. Şi în librăria asta exista un raft special destinat cărţilor cu autograf. Am aruncat o privire pe acest raft şi imediat mi-a sărit în ochi „Mâţa Vinerii” din două motive: coperta şi titlul. Nu citisem înainte nicio carte scrisă de Doina Ruşti şi eram extrem de curioasă despre felul în care scrie şi am zis că va fi o aventură frumoasă să citesc această carte. Coperta plină cu desene care mai de care mai ciudate, a fost primul lucru care mi-a atras privirea şi imediat m-am hotărât să o iau să o citesc. Pe scurt, pot să spun că este o carte interesantă, cu o intrigă complicată şi un deznodământ neaşteptat. Dimensiunile reduse (are peste 200 de pagini, dar pare mică) m-au făcut să o aleg din bibliotecă pentru a mă însoţi în călătoriile mele cu mijloacele de transport în comun şi structura a făcut-o să fie o carte uşor de citit între staţii.

„Mâţa Vinerii” este povestea unei fete, care de tânără îşi pierde părinţii, iar mai apoi rudele apropiate, motiv pentru care soarta o aduce la Bucureşti, în căutarea singurei rude, pe care o găseşte moartă. Romanul este plin de situaţii neaşteptate, fata încercând să afle cine este criminalul rudei ei, urmând orice pistă i se pare relevantă. Dar în cartea asta nimic şi nimeni nu e ceea ce pare. Toţi au secrete şi nimeni nu este cine pare a fi la început. Şi ce mi s-a părut cu adevărat interesant a fost felul în care cartea este presărată cu reţete, care mai de care mai ciudate, descrise în amănunt în aşa fel încât par a fi scrise pentru a fi reproduse de cei ce citesc această carte. Ipoteză care este de-a dreptul ireală, pentru că nimeni nu vrea să gătească mâncăruri cu care să îi otrăvească pe cei din jur (sau, mă rog, or fi oameni care ar dori să se răzbune pe câte cineva, dar nu cred că ar alege să facă asta gătind pentru ei). Evident, cartea asta este ficţiune, deci şi reţetele sunt inventate, dar par cât se poate de reale. Pentru mine cartea asta a fost interesantă pentru că se pot vorbi în ea de atâtea planuri, încât la un moment dat, îmi dau seama cât este de complexă. Este o poveste despre iniţiere, a unei tinere cu puteri nebănuite, o poveste poliţistă, deoarece fata investighează moartea rudei sale, o poveste de dragoste, între fată şi vecinul ei de la Braşov şi între tutorele ei legal, Caterina Greceanu, şi un francez, şi o poveste despre reţete ciudate, care nu ar trebui să intre pe mâna celor necunoscători. Este o carte în care magia se îmbină cu realul şi nimic nu e ceea ce pare. Şi acestea sunt motivele pentru care am adorat-o, fiind o carte complexă, care oferă oricărui cititor o combinaţie ciudată de elemente pe care le poţi altfel găsi în cărţi diferite.

Recomand cartea asta celor care citesc cărţi de ficţiune, celor care vor să vadă o combinaţie ciudată de poveşti, îmbinate frumos şi pline de mister şi celor cărora le place să citească cărţi cu o intrigă captivantă, cărţi care te prind din primul moment şi nu te lasă până la sfârşit. Iar când am terminat de citit cartea asta, am rămas uimită de deznodământ, având un final la care nu m-am aşteptat.

În categoria Cărţi de autori români | Etichete , , , , , , , , | Lasă un comentariu

„101 cărţi româneşti de citit într-o viaţă” – Eugen Istodor

Eugen Istodor - 101 cărţi româneşti de citit într-o viaţăTrebuie să recunosc că nu am citit cărţi de genul „101 cărţi” sau „1001 cărţi”, deoarece am zis că sunt ca nişte reviste sau cărţi fără mare importanţă şi nu fac altceva decât să adauge chestii pe lista mea de lucruri de făcut. Iar când am primit cartea asta, am crezut că o să fie uşor şi rapid de citit, ca o trecere în revistă a unor titluri, dar ce am descoperit în „101 cărţi româneşti de citit într-o viaţă” a fost mult mai mult decât orice crezusem la început. Felul în care este scrisă şi înformaţiile prezentate sunt atât de interesante încât pot spune că am savurat-o. Şi, deşi iniţial credeam că o să o citesc într-o zi, mi-a luat o grămadă de timp să o termin tocmai pentru că vroiam să reţin cât mai mult din ce scrie pe acolo.

Cartea „101 cărţi româneşti de citit într-o viaţă” este împărţită în capitole mici în care ne este prezentată câte o carte (cu anul apariţiei şi autorul ei), pe scurt, iar apoi este citat un om, un cititor obişnuit, căruia i-a plăcut cartea şi ne împărtăşeşte opinia lui/ ei despre ea. La sfârşit avem o listă cu autorii menţionaţi în carte şi câteva cuvinte despre vieţile lor, prezentate într-un mod comic, care te face să îi vezi ca pe oamenii normali care au fost. Şi prezentarea aceasta este scrisă într-un fel comic, care m-a amuzat grozav. La început nu m-am aşteptat să conţină atâtea informaţii despre autori şi cărţile lor, dar se pare că am avut o părere superficială despre cartea asta. Este interesant să o citeşti pe îndelete, să încerci să o savurezi şi să reţii cât mai multe date despre fiecare autor şi operă menţionate. Şi asta ia timp. Iar recomandările celor cărora le-au plăcut cărţile astea sunt interesante şi ele, dar cel mai grozav este că aceşti oameni sunt oameni de toate categoriile de la taximetrişti până la filosofi, fiecare scriind despre ce şi de ce le-a plăcut. Recunosc că, după ce am terminat cartea asta, am rămas cu o scurtă listă de cărţi pe care aş vrea să le citesc într-o zi, cărţi dintre cele despre care nu aş fi crezut că m-ar fi interesat vreodată, fiind diferite de ceea ce citesc eu în mod obişnuit, dar care au fost în aşa fel prezentate încât mi-au stârnit curiozitatea.

Recomand cartea asta celor care vor o inspiraţie în alegerea următoarelor cărţi pe care să le citească, celor care vor să afle informaţii pe scurt, scrise într-un mod comic, despre autorii români care au scris opere semnificative pentru literatura noastră şi celor care vor să descopere o altfel de carte, o carte care aparent este într-un fel şi mai apoi descoperi că este ceva care merită timpul tău.

În categoria Cărţi de autori români | Etichete , , , | Lasă un comentariu

„Povestea slujitoarei” de Margaret Atwood

Margaret Atwood - Povestea slujitoareiDupă ce am citit câteva recomandări pentru această carte şi tot auzeam pe cei din jurul meu că vorbeau despre ea, am fost curioasă să aflu şi eu despre ce e vorba şi dacă toate aceste zvonuri despre cartea asta sunt adevărate. Citind-o pot doar să zic două lucruri: în primul rând, nu este genul de carte cu care mi-ar plăcea să îmi ocup zilele (mai e şi mare, grea şi cartonată… deci alegerea „ideală” de carte pe care să o iau peste tot cu mine), prefer alt gen de cărţi, iar, în al doilea rând, felul în care este scrisă, toate detaliile acelea şi descrierile interminabile mă fac să le citesc mai greu, deoarece mă plictisesc (prefer să îmi zică pe scurt cum era decorul/ vremea/ oamenii şi nu să ocupe chestia asta jumătate din carte, ca abia apoi să se petreacă cu adevărat ceva). Dar, din punct de vedere al poveştii, cartea este interesantă şi te pune puţin pe gânduri şi te face să îţi pui întrebări referitoare la viitor şi să te bucuri de libertăţile pe care le ai în prezent.

Acţiunea cărţii se petrece în America, cândva în viitor, într-un moment în care se instaurează forţat un nou regim, care privează toate femeile de libertate şi drepturi. Toate femeile sunt apoi împărţite în categorii, fiecare cu rolul ei şi cu anumite sarcini de îndeplinit. Una dintre aceste categorii este cea a Slujitoarelor, care sunt femeile folosite de familii înstărite şi cu poziţii importante pentru a da naştere copiilor. Astfel, bărbaţii importanţi din societate întreţin relaţii sexuale cu Slujitoarele (soţiile lor fiind de faţă) şi dacă acestea rămân însărcinate, după naştere sunt plasate la alte familii, iar copiii lor rămân cu familia tatălui. Personajul principal al acestui roman este „Offred” (nu este numele ei adevărat, doar împrumută numele bărbatului care este şeful casei în care este plasată), o femeie din prima generaţie de Slujitoare. Din carte aflăm că înainte de instaurarea regimului ea avea o familie (soţ şi copil) despre care nu mai ştie nimic, iar acum încearcă să se adapteze în noua societate. Dar atunci când începe să încalce regulile, toate acţiunile o duc către un viitor sumbru. Dacă jumătate din această carte nu ar fi descrierea societăţii, noilor norme şi ordine sociale, mi-ar fi plăcut mult mai mult. Este interesant felul în care societatea aşa cum o cunoaştem noi se poate schimba de la un moment la altul, fără drept de replică şi ne face să ne gândim puţin la ceea ce avem şi să apreciem mai mult prezentul, pentru că cine ştie ce ne poate aduce viitorul. Nu pot să zic că îmi pare rău că am citit această carte, deoarece chiar a fost interesantă, dar atmosfera în care te introduce e puţin deprimantă şi m-a făcut să îmi imaginez o lume pe care nu mi-aş fi dorit să mi-o imaginez vreodată.

Recomand cartea asta dacă nu eşti o persoană care se deprimă uşor (pentru că lumea descrisă în cartea asta e una de coşmar), celor care vor să citească despre ce li se poate întâmpla în viitor (dacă nu sunt atenţi în jur şi nu tratează lucrurile care apar pe parcursul vieţii cu seriozitate) şi celor care au răbdare să treacă peste descrieri pentru a descoperi o lume nouă îngrozitoare.

În categoria Cărţile mele | Etichete , , , , | Lasă un comentariu

„Calendar Girl” de Audrey Carlan – vol.3

Audrey Carlan - Calendar Girl - vol.3De obicei, când o carte are mai mult de două volume mă tem că îi scade calitatea, că îşi pierde capacitatea de a mă surprinde şi de a mă ţine prinsă cu acţiunea ei. Dar seria „Calendar Girl” se pare că revine mai impresionantă cu fiecare nou volum (deşi varianta în engleză are 12 volume, câte unul pentru fiecare lună a anului), reuşind ce puţine cărţi citite de mine au reuşit: să vină mereu cu ceva nou, surprinzător şi care mă face să zis:”Da! Cartea asta a meritat fiecare moment din timpul meu!”. Şi zic asta pentru că este o carte pe gustul meu, deoarece îmi place fără să o pot încadra într-un gen; „Calendar Girl” are pur şi simplu ceva unic, este un gen aparte de carte (fiind combinaţia perfectă între o carte erotică şi un roman care descrie viaţa unei tinere obişnuite din Las Vegas).

Volumul trei este despre familie. Mia, după ce îşi petrece luna iulie împreună cu un cântăreţ faimos, se duce în Texas, la o fermă în adevăratul sens al cuvântului, unde descoperă nişte lucruri cu adevărat neaşteptate despre trecutul şi familia ei. Iar când se întoarce acasă, descoperă că tatăl ei este pe moarte, sora ei este tristă că iubitul ei o tot presează să se căsătorească cât mai repede, Blaine, cel căruia îi datorează tatăl ei bani, o presează fie să îi restituie toată suma imediat, fie să se culce cu el şi între timp îi răpeşte cea mai bună prietenă şi, de parcă nu erau suficiente pe capul săracei fete, Wes, iubitul ei şi clientul lunii ianuarie, este răpit şi nimeni nu ştie nimic de el. Iar dacă credeţi că asta e tot, vă înşelaţi amarnic. Fiind chemată de medici ca să stea şi să îşi petreacă cât mai mult timp cu tatăl ei (atât cât mai trăieşte), Mia pierde banii de la clientul lunii septembrie şi trebuie să îl despăgubească pentru că nu s-a prezentat la el. Cu toate astea pe cap, nu ştiu cine nu şi-ar pierde minţile, dar Mia este o fată puternică şi cumva reuşeşte să treacă peste toate. Şi acum că v-am spus pe scurt toate întâmplările din cartea asta, mă puteţi înţelege când zic că această carte nu este doar un roman erotic. De fapt, cred că volumul ăsta nu prea a fost în genul erotic cu care ne-a obişnuit autoarea, având mai multă acţiune şi mai puţine scene erotice. Cartea asta combină perfect relaţiile familiale, iubirea şi suspansul, iar asta mă face să îmi placă şi mai tare decât volumele precedente. Dar totuşi nu pot să mă hotărăsc care dintre volume mi-a plăcut mai tare, aşa că nu îmi rămâne decât să zic că seria asta mi-a plăcut şi în continuare aştept cu sufletul la gură să citesc şi ultimul volum.

Recomand cartea asta celor care se aşteaptă la mai mult de la seria asta decât să citească doar o poveste erotică, celor care cred că familia e întotdeauna mai presus decât toate şi celor care adoră o poveste bine scrisă care te prinde şi cu fiecare filă te face să vrei să citeşti mai mult.

În categoria Must-read | Etichete , , | Lasă un comentariu