„Mâţa Vinerii” de Doina Ruşti

Doina Ruşti - Mâţa VineriiAm luat la citit cartea asta pentru că mi-am adus aminte cum am descoperit-o pe un raft într-o librărie nouă, pe care am vizitat-o chiar când s-a deschis. Şi în librăria asta exista un raft special destinat cărţilor cu autograf. Am aruncat o privire pe acest raft şi imediat mi-a sărit în ochi „Mâţa Vinerii” din două motive: coperta şi titlul. Nu citisem înainte nicio carte scrisă de Doina Ruşti şi eram extrem de curioasă despre felul în care scrie şi am zis că va fi o aventură frumoasă să citesc această carte. Coperta plină cu desene care mai de care mai ciudate, a fost primul lucru care mi-a atras privirea şi imediat m-am hotărât să o iau să o citesc. Pe scurt, pot să spun că este o carte interesantă, cu o intrigă complicată şi un deznodământ neaşteptat. Dimensiunile reduse (are peste 200 de pagini, dar pare mică) m-au făcut să o aleg din bibliotecă pentru a mă însoţi în călătoriile mele cu mijloacele de transport în comun şi structura a făcut-o să fie o carte uşor de citit între staţii.

„Mâţa Vinerii” este povestea unei fete, care de tânără îşi pierde părinţii, iar mai apoi rudele apropiate, motiv pentru care soarta o aduce la Bucureşti, în căutarea singurei rude, pe care o găseşte moartă. Romanul este plin de situaţii neaşteptate, fata încercând să afle cine este criminalul rudei ei, urmând orice pistă i se pare relevantă. Dar în cartea asta nimic şi nimeni nu e ceea ce pare. Toţi au secrete şi nimeni nu este cine pare a fi la început. Şi ce mi s-a părut cu adevărat interesant a fost felul în care cartea este presărată cu reţete, care mai de care mai ciudate, descrise în amănunt în aşa fel încât par a fi scrise pentru a fi reproduse de cei ce citesc această carte. Ipoteză care este de-a dreptul ireală, pentru că nimeni nu vrea să gătească mâncăruri cu care să îi otrăvească pe cei din jur (sau, mă rog, or fi oameni care ar dori să se răzbune pe câte cineva, dar nu cred că ar alege să facă asta gătind pentru ei). Evident, cartea asta este ficţiune, deci şi reţetele sunt inventate, dar par cât se poate de reale. Pentru mine cartea asta a fost interesantă pentru că se pot vorbi în ea de atâtea planuri, încât la un moment dat, îmi dau seama cât este de complexă. Este o poveste despre iniţiere, a unei tinere cu puteri nebănuite, o poveste poliţistă, deoarece fata investighează moartea rudei sale, o poveste de dragoste, între fată şi vecinul ei de la Braşov şi între tutorele ei legal, Caterina Greceanu, şi un francez, şi o poveste despre reţete ciudate, care nu ar trebui să intre pe mâna celor necunoscători. Este o carte în care magia se îmbină cu realul şi nimic nu e ceea ce pare. Şi acestea sunt motivele pentru care am adorat-o, fiind o carte complexă, care oferă oricărui cititor o combinaţie ciudată de elemente pe care le poţi altfel găsi în cărţi diferite.

Recomand cartea asta celor care citesc cărţi de ficţiune, celor care vor să vadă o combinaţie ciudată de poveşti, îmbinate frumos şi pline de mister şi celor cărora le place să citească cărţi cu o intrigă captivantă, cărţi care te prind din primul moment şi nu te lasă până la sfârşit. Iar când am terminat de citit cartea asta, am rămas uimită de deznodământ, având un final la care nu m-am aşteptat.

În categoria Cărţi de autori români | Etichete , , , , , , , , | Lasă un comentariu

„101 cărţi româneşti de citit într-o viaţă” – Eugen Istodor

Eugen Istodor - 101 cărţi româneşti de citit într-o viaţăTrebuie să recunosc că nu am citit cărţi de genul „101 cărţi” sau „1001 cărţi”, deoarece am zis că sunt ca nişte reviste sau cărţi fără mare importanţă şi nu fac altceva decât să adauge chestii pe lista mea de lucruri de făcut. Iar când am primit cartea asta, am crezut că o să fie uşor şi rapid de citit, ca o trecere în revistă a unor titluri, dar ce am descoperit în „101 cărţi româneşti de citit într-o viaţă” a fost mult mai mult decât orice crezusem la început. Felul în care este scrisă şi înformaţiile prezentate sunt atât de interesante încât pot spune că am savurat-o. Şi, deşi iniţial credeam că o să o citesc într-o zi, mi-a luat o grămadă de timp să o termin tocmai pentru că vroiam să reţin cât mai mult din ce scrie pe acolo.

Cartea „101 cărţi româneşti de citit într-o viaţă” este împărţită în capitole mici în care ne este prezentată câte o carte (cu anul apariţiei şi autorul ei), pe scurt, iar apoi este citat un om, un cititor obişnuit, căruia i-a plăcut cartea şi ne împărtăşeşte opinia lui/ ei despre ea. La sfârşit avem o listă cu autorii menţionaţi în carte şi câteva cuvinte despre vieţile lor, prezentate într-un mod comic, care te face să îi vezi ca pe oamenii normali care au fost. Şi prezentarea aceasta este scrisă într-un fel comic, care m-a amuzat grozav. La început nu m-am aşteptat să conţină atâtea informaţii despre autori şi cărţile lor, dar se pare că am avut o părere superficială despre cartea asta. Este interesant să o citeşti pe îndelete, să încerci să o savurezi şi să reţii cât mai multe date despre fiecare autor şi operă menţionate. Şi asta ia timp. Iar recomandările celor cărora le-au plăcut cărţile astea sunt interesante şi ele, dar cel mai grozav este că aceşti oameni sunt oameni de toate categoriile de la taximetrişti până la filosofi, fiecare scriind despre ce şi de ce le-a plăcut. Recunosc că, după ce am terminat cartea asta, am rămas cu o scurtă listă de cărţi pe care aş vrea să le citesc într-o zi, cărţi dintre cele despre care nu aş fi crezut că m-ar fi interesat vreodată, fiind diferite de ceea ce citesc eu în mod obişnuit, dar care au fost în aşa fel prezentate încât mi-au stârnit curiozitatea.

Recomand cartea asta celor care vor o inspiraţie în alegerea următoarelor cărţi pe care să le citească, celor care vor să afle informaţii pe scurt, scrise într-un mod comic, despre autorii români care au scris opere semnificative pentru literatura noastră şi celor care vor să descopere o altfel de carte, o carte care aparent este într-un fel şi mai apoi descoperi că este ceva care merită timpul tău.

În categoria Cărţi de autori români | Etichete , , , | Lasă un comentariu

„Povestea slujitoarei” de Margaret Atwood

Margaret Atwood - Povestea slujitoareiDupă ce am citit câteva recomandări pentru această carte şi tot auzeam pe cei din jurul meu că vorbeau despre ea, am fost curioasă să aflu şi eu despre ce e vorba şi dacă toate aceste zvonuri despre cartea asta sunt adevărate. Citind-o pot doar să zic două lucruri: în primul rând, nu este genul de carte cu care mi-ar plăcea să îmi ocup zilele (mai e şi mare, grea şi cartonată… deci alegerea „ideală” de carte pe care să o iau peste tot cu mine), prefer alt gen de cărţi, iar, în al doilea rând, felul în care este scrisă, toate detaliile acelea şi descrierile interminabile mă fac să le citesc mai greu, deoarece mă plictisesc (prefer să îmi zică pe scurt cum era decorul/ vremea/ oamenii şi nu să ocupe chestia asta jumătate din carte, ca abia apoi să se petreacă cu adevărat ceva). Dar, din punct de vedere al poveştii, cartea este interesantă şi te pune puţin pe gânduri şi te face să îţi pui întrebări referitoare la viitor şi să te bucuri de libertăţile pe care le ai în prezent.

Acţiunea cărţii se petrece în America, cândva în viitor, într-un moment în care se instaurează forţat un nou regim, care privează toate femeile de libertate şi drepturi. Toate femeile sunt apoi împărţite în categorii, fiecare cu rolul ei şi cu anumite sarcini de îndeplinit. Una dintre aceste categorii este cea a Slujitoarelor, care sunt femeile folosite de familii înstărite şi cu poziţii importante pentru a da naştere copiilor. Astfel, bărbaţii importanţi din societate întreţin relaţii sexuale cu Slujitoarele (soţiile lor fiind de faţă) şi dacă acestea rămân însărcinate, după naştere sunt plasate la alte familii, iar copiii lor rămân cu familia tatălui. Personajul principal al acestui roman este „Offred” (nu este numele ei adevărat, doar împrumută numele bărbatului care este şeful casei în care este plasată), o femeie din prima generaţie de Slujitoare. Din carte aflăm că înainte de instaurarea regimului ea avea o familie (soţ şi copil) despre care nu mai ştie nimic, iar acum încearcă să se adapteze în noua societate. Dar atunci când începe să încalce regulile, toate acţiunile o duc către un viitor sumbru. Dacă jumătate din această carte nu ar fi descrierea societăţii, noilor norme şi ordine sociale, mi-ar fi plăcut mult mai mult. Este interesant felul în care societatea aşa cum o cunoaştem noi se poate schimba de la un moment la altul, fără drept de replică şi ne face să ne gândim puţin la ceea ce avem şi să apreciem mai mult prezentul, pentru că cine ştie ce ne poate aduce viitorul. Nu pot să zic că îmi pare rău că am citit această carte, deoarece chiar a fost interesantă, dar atmosfera în care te introduce e puţin deprimantă şi m-a făcut să îmi imaginez o lume pe care nu mi-aş fi dorit să mi-o imaginez vreodată.

Recomand cartea asta dacă nu eşti o persoană care se deprimă uşor (pentru că lumea descrisă în cartea asta e una de coşmar), celor care vor să citească despre ce li se poate întâmpla în viitor (dacă nu sunt atenţi în jur şi nu tratează lucrurile care apar pe parcursul vieţii cu seriozitate) şi celor care au răbdare să treacă peste descrieri pentru a descoperi o lume nouă îngrozitoare.

În categoria Cărţile mele | Etichete , , , , | Lasă un comentariu

„Calendar Girl” de Audrey Carlan – vol.3

Audrey Carlan - Calendar Girl - vol.3De obicei, când o carte are mai mult de două volume mă tem că îi scade calitatea, că îşi pierde capacitatea de a mă surprinde şi de a mă ţine prinsă cu acţiunea ei. Dar seria „Calendar Girl” se pare că revine mai impresionantă cu fiecare nou volum (deşi varianta în engleză are 12 volume, câte unul pentru fiecare lună a anului), reuşind ce puţine cărţi citite de mine au reuşit: să vină mereu cu ceva nou, surprinzător şi care mă face să zis:”Da! Cartea asta a meritat fiecare moment din timpul meu!”. Şi zic asta pentru că este o carte pe gustul meu, deoarece îmi place fără să o pot încadra într-un gen; „Calendar Girl” are pur şi simplu ceva unic, este un gen aparte de carte (fiind combinaţia perfectă între o carte erotică şi un roman care descrie viaţa unei tinere obişnuite din Las Vegas).

Volumul trei este despre familie. Mia, după ce îşi petrece luna iulie împreună cu un cântăreţ faimos, se duce în Texas, la o fermă în adevăratul sens al cuvântului, unde descoperă nişte lucruri cu adevărat neaşteptate despre trecutul şi familia ei. Iar când se întoarce acasă, descoperă că tatăl ei este pe moarte, sora ei este tristă că iubitul ei o tot presează să se căsătorească cât mai repede, Blaine, cel căruia îi datorează tatăl ei bani, o presează fie să îi restituie toată suma imediat, fie să se culce cu el şi între timp îi răpeşte cea mai bună prietenă şi, de parcă nu erau suficiente pe capul săracei fete, Wes, iubitul ei şi clientul lunii ianuarie, este răpit şi nimeni nu ştie nimic de el. Iar dacă credeţi că asta e tot, vă înşelaţi amarnic. Fiind chemată de medici ca să stea şi să îşi petreacă cât mai mult timp cu tatăl ei (atât cât mai trăieşte), Mia pierde banii de la clientul lunii septembrie şi trebuie să îl despăgubească pentru că nu s-a prezentat la el. Cu toate astea pe cap, nu ştiu cine nu şi-ar pierde minţile, dar Mia este o fată puternică şi cumva reuşeşte să treacă peste toate. Şi acum că v-am spus pe scurt toate întâmplările din cartea asta, mă puteţi înţelege când zic că această carte nu este doar un roman erotic. De fapt, cred că volumul ăsta nu prea a fost în genul erotic cu care ne-a obişnuit autoarea, având mai multă acţiune şi mai puţine scene erotice. Cartea asta combină perfect relaţiile familiale, iubirea şi suspansul, iar asta mă face să îmi placă şi mai tare decât volumele precedente. Dar totuşi nu pot să mă hotărăsc care dintre volume mi-a plăcut mai tare, aşa că nu îmi rămâne decât să zic că seria asta mi-a plăcut şi în continuare aştept cu sufletul la gură să citesc şi ultimul volum.

Recomand cartea asta celor care se aşteaptă la mai mult de la seria asta decât să citească doar o poveste erotică, celor care cred că familia e întotdeauna mai presus decât toate şi celor care adoră o poveste bine scrisă care te prinde şi cu fiecare filă te face să vrei să citeşti mai mult.

În categoria Must-read | Etichete , , | Lasă un comentariu

„Cinder” de Marissa Meyer

Marissa Meyer - Cinder„Cinder” a fost cartea pe care mi-am dorit-o de Crăciun şi cel mai frumos cadou pe care l-am primit. Am citit cândva o descriere despre cartea asta şi un scurt citat din ea şi m-a făcut atât de curioasă încât abia am rezistat să nu dau fuga la librărie după ea. Cineva mi-a zis de curând că a observat că majoritatea filmelor care apar zilele astea sunt fie continuări ale unor filme deja existente, fie noi ecranizări ale aceloraşi poveşti clasice sau nu. Ei bine, cartea asta m-a surprins, pentru că deşi este o versiune mai modernă a poveştii Cenuşăresei totuşi acţiunea este interesantă, combină modernul cu clasicul şi reuşeşte să prindă cititorul. Ştiţi povestea Cenuşăresei, fata pe care nimeni din familia ei adoptivă nu o dorea, iar mama ei vitregă şi cele două surori o chinuiau doar aşa de distracţie? Ei bine, ce aţi zice dacă v-aş spune că Cinder era cyborg?

Da, Cinder este povestea unui cyborg, care este moştenit de Adri, mama vitregă, după ce descoperitorul ei moare. Iar mama vitregă sau adoptivă sau Dumnezeu ştie cum aş putea să numesc o persoană care are în custodie un cyborg o munceşte ca pe sclavi şi nu uită să îi reamintească mereu cât de nedorită este la ea acasă şi nu scapă nicio ocazie să se descotorosească de ea. Dar Cinder, în afara faptului că este cyborg, este şi cel mai priceput mecanic din Noul Beijing şi astfel ajunge să îl întâlnească pe prinţul Kai şi se îndrăgostesc unul de celălalt. Dar dragostea asta dintre ei nu este genul acela de dragoste pe care l-am mai întâlnit prin alte cărţi. Dragostea celor doi trebuie să supravieţuiască unei poveşti complicate, fiind interzisă nu doar datorită diferenţei de statut, ci şi faptului că există tensiuni între Pământ şi Lună şi se pare că un război este iminent. Regina Lunii caută o alianţă pe care prinţul nu vrea să i-o ofere şi asta poate stârni un război crunt căruia pământenii au şanse foarte mici să îi supravieţuiască, iar Cinder se trezeşte în centrul luptei acesteia intergalactice. Dar nu vă spun cum se termină că nu ar mai avea niciun farmec. Ce pot să spun despre cartea asta este că mi-a plăcut felul în care autoarea a păstrat povestea originală, adăugând totuşi elemente moderne, cum ar fi maşinile zburătoare, cyborgii şi roboţii, care atrag cititorii de diferite vârste şi cu gusturi diferite în ceea ce priveşte literatura. Mie personal nu îmi plac cărţile cu roboţi, dar cumva cartea asta m-a prins uşor-uşor şi povestea care este foarte interesant scrisă m-a făcut să vreau să o citesc până la capăt. Ca să vă spun şi altfel, basmul clasic este transformat într-un SF care prinde indiferent de genul de cărţi pe care le citeşti de obicei şi asta mi-a plăcut, chiar dacă la început mă temeam că nu o să înţeleg eu mare lucru, având în vedere că nu prea le am eu cu literatura SF şi cu roboţii.

Recomand cartea asta celor care preferă să citească rescrierile basmelor, iubitorilor de SF şi celor care vor să vadă cât de uşor poţi moderniza nu basm făcându-l interesant pentru cititorii moderni (pentru că: „Chiar şi în viitor povestea începe cu „a fost odată ca niciodată”…”)

În categoria Cărţi pentru adolescenţi, Must-read | Etichete , , , , , , , | Lasă un comentariu